Platforma este un film care îți va ridica părul de pe spate și nu neapărat prin brutalitatea fizică și imaginile explicite ci mai degrabă prin elementele psihologice care pot afecta pe orice privitor.

Filmul regizat de Galder Gaztelu-Urrutia este cel mai bun exemplu pentru genurile horror și thriller, jucându-se cu psihologia umană la un nivel înalt, perfect pentru iubitorii genului.

Personajul nostru principal este Goreng (Ivan Massagué) care se trezește într-o cameră simplă gri, cu încă un pat pe partea cealaltă a camerei, în afară de a lui, și cu minime utilități pentru igienă, iar mijlocul acestei camere este o gaură dreptunghiulară.

Astfel Goreng află că are un coleg de cameră, un bătrânel pe nume Trimagasi (Zorion Eguileor) care se pare că știe mult mai multe despre locul în care sunt închiși. La prima vedere părea doar o cameră dar pe urmă personajul nostru principal observă că pe perete e scris cifra 48 și că de fapt mai sunt oameni atât dedesubt cât și deasupra, iar de la acest coleg de etaj află că există o masă care se coboară în fiecare zi, plin de mâncăruri de toate felurile, numai că așa cum coboară această masă odată cu fiecare etaj dispare din ce în ce mai multă mâncarea de pe ea.

Odată pe lună există o rotație în care fiecare captiv sunt transportați secret la alte etaje ceea ce neliniștește pe mulți dat fiind că dint-o poziție foarte favorabilă, cât mai aproape de nivelul 1, poate ajunge aproape de ”fundul” acestei închisori, unde de multe ori nu ajunge nimic în afară de farfurii și boluri sparte.

La început Goreng încearcă să vorbească civilizat cu ceilalți de deasupra și de dedesubt pentru a avea destulă mâncare, prima dată numai le zice să nu mai fie așa de lacomi și să mănânci mai puțin apoi vine cu un plan de meniu cât să mănânce fiecare, dar toate acestea desigur nu funcționează deoarece nimeni nu îl ascultă.

Din cauza acestui refuz câteodată chiar nesimțit Goreng își pierde cumpătul și își dă seama că cu acești oameni nu poți vorbi numai prin violență, așa că asta și face.  Într-una dintre zile Goreng întâlnește o femeie care se presupune a fi nebună deoarece la fiecare câteva zile coboară până la ultimul nivel pentru a-și căuta copilul, despre care se află mai târziu că de fapt nici nu a existat.

Totuși Goreng se apropie de femeie în sentimentul că poate ea îl va înțelege și-l va ajuta să își îndeplinească ideile pentru ca toți să poată supraviețui, fără ca unii să moară de foame sau să fie omorâți de către ceilalți pentru ca pe urmă să fie mâncați.

Platforma este un film cu o încărcătură emoțională extraordinară, fiind vorba nu numai despre lupta personajului principal de ai convinge pe ceilalți să fie mai înțelegători și civilizați ci și despre lupta în ierarhie și de fapt cât de ușor este ca chiar și cei mai educați oameni să se întoarcă către instinctele lor animalice.

Vulnerabilitatea și egoul uman sunt perfect arătate în acest film artistic, care ne pune multe semne de întrebări nu numai despre umanitate ci și despre sine în special despre lăcomia fiecăruia și cum nu ne putem opri, chiar și dacă astfel îi putem rănii pe cei din jurul nostru nu numai fizic ci și psihic.