Bistosh

News Website

INTERVIU – Impro Patzan Track, realizat de echipa Studio Act Oradea

Seara de vineri (4.09) a decurs cu multe râsete și o stare pozitivă la Curtea Artiștilor, asta din cauza trupei Impro Patzan din Oradea. “Un super show de improvizaţie la care râzi inteligent! Fiecare spectacol de improvizație este unic și irepetabil. Și bineînțeles, cel mai fain show e ăla de la care ai lipsit…”, după cum chiar ei descriu, a fost adus zălăuanilor de “patzanii” Eugen Neag, Alin Stanciu, Calița Nantu, Giorgiana Coman, Toni Nica, Daniela Purcărea și David Constantinescu.

Asociația ProTeatru a fost înființată în anul 2018 de tânărul actor Darius Prodan, cu scopul declarat de a promova valorile cultural-teatrale, de a susține tinerii artiști și de a ridica standardul cultural al comunității din care face parte. Biletele pentru ediția a treia din Curtea Artiștilor pot fi găsite și achiziționate de pe pagina https://proteatru.ro/bilete/.

Ce ar trebui să știe lumea despre Impro Patzan Show?

Eugen Neag: Am înființat trupa în luna noiembrie a anului 2013, împreună cu Alin Stanciu și cu Andrei Stan, care e actor la Satu Mare și nu e aici cu noi. Show-ul nostru de improvizație e unul nepregătit de acasă, nu are regizor. Sunt niște exerciții de improvizație și totul pleacă de la propunerile publicului. Noi facem ceea ce ne sugerează publicul și prin asta creem un spectacol. Avem niște șabloane, niște exerciții studiate sau mai puțin studiate de noi, pentru că ne place să ne și jucăm, să facem și exerciții pe care nu le-am jucat niciodată. Cam asta despre noi, suntem tineri și voinici! Și dornici de joacă!

Credeți că e un gen accesibil oricum sau trebuie să ai anumite calități ca să performezi într-un show de improvizație?

Eugen Neag: Nu trebuie să ai anumite calități. E un gen de spectacol accesibil pentru toate vârstele. Avem spectatori de la 7 ani, până la 80 de ani, din toate clasele sociale, nu e o limită de vârstă. Oricine e bine venit! Foarte mulți se deschid la spectacolele de improvizație, vin cu propuneri mișto pentru noi. Chiar și oameni care n-au fost în viața lor la teatru am reușit să îi ducem și la spectacole de teatru, prin show-urile noastre.

Dacă ar trebui să convingeți acum un om oarecare să vină la un show de-al vostru, ce i-ați spune?

Eugen Neag: Să fie deschis, să se bucure și să se distreze, pentru că și noi ne distrăm. Ați observat în timpul spectacolului că și noi râdem la poantele colegului, la poantele proprii câteodată (râd toți). O dai așa bine încât începi să râzi. Oamenii trebuie să fie deschiși.

Alin Stanciu: Asta cred că ar putea să funcționeze foarte ușor dacă vrei să convingem pe cineva, să vină aici să ne dea un spațiu și să facem un exercițiu.

Eugen Neag: E un gen de spectacol care se poate juca și într-o sufragerie, în bucătărie. Dacă avem loc doi actori și doi spectatori, se poate juca și într-o baie (râd toți), e ok!

Ce părere aveți despre Curtea Artiștilor?

Eugen Neag: E o treabă foarte mișto ce faceți voi aici și ne bucură că există spații independente care promovează cultura, care dezvoltă comunitatea în care creează evenimente și cheamă evenimente. E super fain! Mă bucur foarte mult, și mai ales pentru județul Sălaj, care nu are un teatru, e o mană cerească locul acesta.

Alin Stanciu: Aș mai putea adăuga și eu că deși nu există o instituție de cultură așa bine definită, desigur mai este Casa de Cultură care organizează evenimente, dar aici ce a făcut Darius cu voi toți, practic este o familie a unui teatru independent care a crescut și a dospit în timp. Sunteți foarte mulți voluntari, sunt foarte mulți oameni care s-au implicat direct, adică sunt voluntari pe care i-am întâlnit aici permanent. E un semn că se poate naște un teatru efectiv, bine definit. Având o echipă în spate, cam asta îți trebuie să faci orice fel de instituție, mai ales de cultură.

Îți trebuie oameni și oameni care să se implice, iar aici se întâmplă asta. Și e un vibe care ne aduce aminte de taberele de la Preluca. Noi am fost în tabără la Preluca, undeva în munți și exact așa era formatul: oamenii stăteau pe pajiște sau pe niște gradene și noi jucam afară. E foarte primitor locul și și spectatorii (aplaudă). Bravo vouă (n.r. voluntarilor) că susțineți chestia asta și mă bucur foarte mult că v-ați implicat, pentru că fără voi nu ar fi existat nimic. Mergeți înainte și să se organizeze UNITER-ul aici, să-l și luați și să ne revedem cu bine.

Calița Nantu: Tot ce pot să zic e că e o atmosferă foarte mișto, acum am venit prima dată aici. E foarte fain, no! (râd toți)

Giorgiana Coman: Mie mi se pare că e o atmosferă familială, chiar de casă de bunici (râde). Te simți bine, te simți comod în curticică, cu iarbă verde. Mi se pare foarte mișto treaba asta de a sta pe pătură. E ceva ce n-a mai fost aici!

Toni Nica: Eu am mai auzit de locația asta și subscriu la ceea ce au zis colegii mei înainte, sunt perfect de acord cu ei. E foarte bine că aveți și vecici cât de cât înțelegători, nu ca noi (râde). Mă bucur că există astfel de inițiative independente în Zalău, în Sălaj, pentru că județul are nevoie de așa ceva și, de altfel, în țară e nevoie de cât mai multe astfel de inițiative.

Daniela Purcărea: Și oricum, cred că deschiderea poate să fie mult mai mare decât în județul Sălaj. Chiar cred că o să capete notorietate și o să vină și alți oameni din exterior la spectacole aici, ceea ce e foarte ok.

David Constantinescu: Eu am mai răspuns odată la întrebarea asta și o să spun ce am zis și data trecută. Un oraș fără un teatru este incomplet, asta cred eu.

Eugen Neag: Putem s-o tăiem aici (n.r. filmarea), ai fost foarte scurt (râd toți).

Interviu realizat de Krisztian Bucsi