Bistosh

News Website

INTERVIU – Ioan Isaiu și Sorin Misirianțu: “Menirea actorului pe pământ este să fie în permanent contact cu el însuși, cu Dumnezeu și cu publicul”

Spectacolele din luna septembrie (2.09), de la Zalău, au debutat cu piesa “Rivalii”, după Harold Pinter, o comedie savuroasă cu doi actori îndrăgiți: Ioan Isaiu și Sorin Misirianțu. Publicul zălăuan s-a putut bucura la Curtea Artiștilor de o comedie adevărată, între doi rivali care luptă pentru o femeie și își pun multe piedici în atingerea scopului.

Asociația ProTeatru a fost înființată în anul 2018 de tânărul actor Darius Prodan, cu scopul declarat de a promova valorile cultural-teatrale, de a susține tinerii artiști și de a ridica standardul cultural al comunității din care face parte. Biletele pentru ediția a treia din Curtea Artiștilor pot fi găsite și achiziționate de pe pagina https://proteatru.ro/bilete/.

Sorin Misirianțu: “Actorii trebuie să aibă contact clar cu spectatorii, să fie feedback între ei, să poată să-i facă să râdă, să plângă”

Care este diferenţa dintre teatrul de club şi cel clasic? Și de unde v-a venit această idee?

Teatrul de club pe care l-am înființat este din anul 2010, are 10 ani și este un teatru destinat actorilor care își doresc să joace foarte mult, care își doresc să meargă în turnee, să se întâlnească cu publicul. Defapt asta este menirea actorului pe pământ, să fie în permanent contact cu el însuși, cu Dumnezeu și cu publicul. Și ca să-ți răspund la întrebare mai departe, diferența dintre teatrul clasic și teatrul de club nu există. Teatrul este la fel peste tot, cu implicare, cu dragoste față de meseria asta, cu dragoste față de texte, față de oameni, de colegi, cu respect față de scenă. Cu respect și cu iubire!

Situația teatrului românesc cum vi se pare, având în vedere situația actuală și lipsa fondurilor?

Nu există lipsă de fonduri! Teatrele merg foarte bine înainte, cu producții. Asta cu lipsa de fonduri e o legendă, că actorii sunt săraci și lumea e săracă. Nu e nimeni sărac! Cine lucrează, are bani, ca să înțeleagă toată lumea din țara asta și să nu se mai lamenteze, să nu se mai plângă. Acesta este un sport național, să ne plângem. Poate ar fi fost bine să zic „nu sunt bani și suntem săraci”, dar uite, n-am să zic asta!

De unde vă vine energia să vă implicați în atâtea lucruri (teatru, muzică, scurtmetraje etc.)?

De la Dumnezeu!

Cum arată din punctul dvs. de vedere un actor bun, ce calități ar trebui să aibă?

 Trebuie să aibă contact clar, să fie feedback între el și spectatori, să poată să-i facă să râdă, să plângă. Să poată să-i facă să fie alături de el în fiecare respirație a lui pe scenă. Asta înseamnă un actor bun, un actor de geniu la fel.

Ce părere aveți despre Curtea Artiștilor?

Este un proiect extraordinar, felicitări Darius, felicitări tuturor! E nevoie de oameni ca voi, oameni tineri, oameni care vor să facă lucruri, să miște lucruri, care să nu se tot plângă. O să vedeți că o să faceți lucruri extraordinare, o să aveți teatrul vostru aici, la Zalău. Deja îl aveți, dar o să-l aveți și instituționalizat. Vă doresc succes și vă iubesc!

Ioan Isaiu: “Nu trebuie să stai într-o instituție și să aștepți să ți se umple sala. Cred că actorii trebuie să vină în întâmpinarea publicului”

Credeţi că există actorie fără simţul umorului?

Nu cred că există nimic în artă fără simțul umorului. Uneori trebuie să te iei pe tine în râs, spre deliciul publicului și spre renunțarea la acel ego inutil care câteodată se instaurează în actori. Asta vine după aprecierea publicului și desprinderea picioarelor de pe pământ. Eu zic că un actor trebuie să aibă simțul umorului și trebuie să rămână cu picioarele pe pământ și ancorat în viața socială.

Cum v-a schimbat și ce orizonturi v-a deschis experiența din Asia?

Am avut șansa să trăiesc într-o lume multiculturală și cred că ceea ce ne lipsește nouă, ca experiență de viață în general, românilor și celor din Europa de Est este neputința de a avea un “travel experience” după terminarea studiilor, care te ajută să te deschizi un pic, să uiți de tarele civilizației est europene și de educația asta strictă pe care noi, din păcate, am primit-o.

Are potențial teatrul stradal sau teatrul în spații neconvenționale în România?

O da! După cum vedeți, noi am jucat într-o grădină, superbă de altminteri, și nu evităm să jucăm în niciun loc nonconvențional, tocmai datorită faptului că teatrul poate să meargă oricând în întâmpinarea spectatorilor. Nu trebuie să stai într-o instituție și să aștepți să ți se umple sala. Cred că e de viitor și cred că trebuie să venim noi (n.r. actorii) în întâmpinarea spectatorilor.

Vă considerați un deschizător de drumuri pentru tinerii actori, fie că aleg teatrul sau televiziunea?

Nu. Eu sunt un „cal bătrân”, nu un deschizător de drumuri. Sunt un continuator al unor drumuri deschise de alții cu mult înaintea mea.

Ce părere aveți despre Curtea Artiștilor?

Mi se pare genial! Am colegi care au ales să joace în sate, să meargă spre sătenii care n-au parte de actul teatral. Aici spațiul acesta trebuie fructificat la maxim, pentru că are potențial. E și un loc cu o acustică foarte bună și inițiativa mi se pare foarte lăudabilă. Vă doresc mult succes, Darius, dar și de acum înainte!

Interviu realizat de Krisztian Bucsi