Bistosh

News Website

INTERVIU – David Constantinescu: Teatrul pe care îl joacă oamenii de rând este un teatru de instinct și teatrul înseamnă într-o oarecare măsură minciună, dar nu minciuna aceea negativă

Un one-man-show a surprins publicul zălăuan miercuri seara (27.08) pe scena Curții Artiștilor, fiind vorba de spectacolul Wake Up!, cu David Constantinescu (actor la Teatrul Regina Maria), în regia lui Filip Odagiu. Spectacolul nu le-a răspuns oamenilor la întrebările „În ce fel de lume trăiesc? Sunt mai bun decât ceilalți?” , ci a încercat să-i provoace să afle singuri răspunsul. Publicul a avut parte și de distracție și de o experiență ce transformă tragedia în comedie, pe lângă un proces de înțelegere – acțiune, din care “acțiunea va duce la schimbarea într-o lume mai bună”.

Asociația ProTeatru a fost înființată în anul 2018 de tânărul actor Darius Prodan, cu scopul declarat de a promova valorile cultural-teatrale, de a susține tinerii artiști și de a ridica standardul cultural al comunității din care face parte. Biletele pentru ediția a treia din Curtea Artiștilor pot fi găsite și achiziționate de pe pagina https://proteatru.ro/bilete/.

Cum arată programul unui actor tânăr în România?

Depinde de la caz la caz. Ori foarte gol, din păcate, ori foarte solicitant. Eu, din fericire, acum sunt într-un punct în care sunt destul de solicitat, ceea ce mă bucură foarte mult, dar nu este atât de ușor să intri într-un teatru sau într-un teatru independent. Depinde de noroc, eu am avut noroc.

În ce măsură au contribuit studiile tale de la facultate în formarea ta ca actor?

Înainte să intru la facultate n-aveam habar ce este actoria. Credeam însă că știam foarte bine ce este actoria și mă simțeam deja un mic actor, dar după primele zile de facultate mi-am dat seama că habar nu am ce înseamnă meseria asta. În acești trei ani am fost format să pot să studiez, să știu ce înseamnă să fii actor. Mai am multe de învățat până să mă numesc, din punctul meu de vedere, un actor. Facultatea contribuie foarte mult, profesorii de la facultate au fost extraordinari, au știut pe unde să mă ducă și conducă, au știut unde să-mi găsească limitele. Deci, în proporție de 99% a contat în formarea mea, iar acel 1% va fi experiența din teatru, din proiectele ce urmează.

“Condiția artistului muritor de foame”. Ce părere ai despre această formulare destul de stereotipică?

Nu există așa ceva! Un adevărat artist nu stă să moară de foame, un adevărat artist mereu caută să „mănânce”. Nu mă refer neapărat la acel sens al cuvântului, ci să mănânce meseria pe care și-o dorește. Cred că dacă ești destul de ambițios și muncești destul de mult și dai cu capul în toți pereții, reușești să depășești condiția asta. Eu personal cred, și sper să nu jignesc niciun coleg absolvent, că această condiție de „artist muritor de foame” este pentru oamenii care nu se dedică destul de mult și se pierd în alte meserii.

S-ar spune că roluri nu se joacă doar de actori pe scene, ci și de către oameni în condiții de zi cu zi. La asta cum te raportezi?

Cum se mai spune, că „joci teatru”. Mereu m-am lovit de chestia asta, că „tu ești actor, joci teatru, nu pot să am încredere în tine”. Dar este total diferit teatrul de pe strada oamenilor obișnuiți față de teatrul pe care îl facem noi pe scenă. Este o diferență enormă! Sunt oameni care, nativ, pot să facă teatru, dar sunt oameni care și nativ și cu multă muncă ajung să facă un așa zis personaj. Teatrul pe care îl joacă oamenii de rând este un teatru de instinct și teatrul înseamnă într-o oarecare măsură minciună, dar nu minciuna aceea negativă. Cumva asta am încercat și eu în seara aceasta, să păcălesc oamenii că nu sunt aici, în curtea asta, ci sunt altundeva.

Ce părere ai despre Curtea Artiștilor?

Cred că este o inițiativă foarte bună și a venit în momentul potrivit, mai ales cu ceea ce se întâmplă în lume. Din câte știu eu, Zalăul nu are nimic din ceea ce se poate numi teatru și un oraș fără teatru este incomplet.

Interviu realizat de Evelin Ambrus