Bistosh

News Website

INTERVIU – Marius Bodochi și Anca Sigartău: „Un om care vine la teatru cu siguranță va fi un om mai sensibil, un om mai bun, mai drept”

Seara de vineri (21.08) a adus pentru publicul zălăuan o piesă de teatru, „O afacere rusească”, jucată de actorii Marius Bodochi, Anca Sigartău și Mihai Cuciumeanu. Spectacolul de teatru este adaptat după piesa „Ursul” de A. P. Cehov și spune povestea unei tinere, Elena Nicolaevna Popova, rămasă văduvă după moartea soțului. Profund atașată de amintirea soțului ei, femeia jură că își va petrece restul zilelor în singurătate. Dar planurile îi sunt date peste cap de apariția la conac a tânărului moșier Grigori Stepanovici Smirnov, care vine să-și recupereze banii pe care bărbatul văduvei îi datora înainte de moarte. Cei doi se îndrăgostesc unul de celălalt, iar tânăra văduvă prinde din nou viață în brațele lui Smirnov.

Asociația ProTeatru a fost înființată în anul 2018 de tânărul actor Darius Prodan, cu scopul declarat de a promova valorile cultural-teatrale, de a susține tinerii artiști și de a ridica standardul cultural al comunității din care face parte. Biletele pentru ediția a treia din Curtea Artiștilor pot fi găsite și achiziționate de pe pagina https://proteatru.ro/bilete/.

Marius Bodochi: „Un artist trebuie să creadă în oameni și în bine”

Ce s-a schimbat în sufletul dvs. de artist în ultimii ani?

În ultimii ani nu s-a schimbat nimic în sufletul meu de artist, sunt la fel de dornic de a face film, teatru, televiziune ca și până nu demult. Viața mi s-a schimbat în 9 martie. A fost ultimul spectacol pe care l-am jucat la Constanța, „Părinți teribili” de Jean Cocteau și nu m-am gândit că a doua zi nu o să mai avem voie să jucăm. Pe perioada stării de urgență noi toți am suferit foarte mult, pentru că online-ul nu are cum înlocui contactul direct cu publicul, cu iubitorii de teatru. Online-ul nu are cum să înlocuiască treaba asta. E vorba de energia pe care o primești și pe care la rândul tău o oferi. Norocul meu a fost că, fiind director de teatru, am avut la ce să lucrez, am lucrat mai mult pe parte administrativă. Și m-am bucurat că după starea de urgență am avut voie să jucăm în spații deschise și joc cu mare drag la Teatrul Național din București, unde am câteva spectacole, la Teatrul Dramaturgilor Români, pe care îl conduc și avem niște spații, așa cum a făcut Darius Prodan aici, în Grădinile Muzeelor din București, unde avem spectacole aproape seară de seară.

Este teatrul astăzi un furnizor de simboluri, de emoții?

Un furnizor de emoții cu siguranță, pentru că teatrul fără emoție nu există, indiferent că e vorba de dramă, comedie, tragedie. În ceea ce privește simbolurile, acesta e apanajul regizorilor, regizorii lucrează cu simboluri. Voi (n.r. reporterii studenți la jurnalism și media digitală) care veniți din Cluj, cred că ați văzut domnului Mihai Măniuțiu sau ale lui Tompa Gabor, de la Teatrul Maghiar de Stat, regizori uriași. Ar fi foarte bine ca înainte de a merge la spectacolele lor, să parcurgă omul dicționarul de simboluri.

„Nu contează prin ce treci tu, ce probleme ai tu, pentru cele câteva ore cât ești la teatru trebuie să lași problemele personale la ușa teatrului și să te ocupi doar de personajul pe care îl ai de interpretatat”

În ce considerați că ar trebui să creadă un artist?

Un artist trebuie să creadă în oameni, trebuie să creadă în bine și atunci când întâlnește răul, să încerce prin puterea minții, prin puterea sufletului, și nu spun vorbe mari, chiar așa trebuie făcut, să corecteze lucrurile. Un om care vine la teatru cu siguranță va fi un om mai sensibil, un om mai bun, mai drept. Asta e menirea teatrului, nu neapărat să educe, ci să învețe oamenii, sau să îi reînvețe să simtă. Să simtă cu sufletul mult mai mult!

De unde vă vine doza de energie și starea pozitivă în momentele ceva mai grele pentru suflet?

Când te urci pe scenă, când în fața ta există un număr de persoane, de spectatori, n-ai cum să nu te mobilizezi, ai o responsabilitate. Și nu e o responsabilitate ușoară! Nu contează prin ce treci tu, ce probleme ai tu, pentru cele câteva ore cât ești la teatru trebuie să lași problemele personale la ușa teatrului și să te ocupi doar de personajul pe care îl ai de interpretatat. Cu toții am trecut prin așa ceva. Țin minte că în urmă cu trei ani am primit într-o dimineață un telefon din Cluj, că a murit mama și în acea seară eram în turneu în Moldova și am jucat o comedie de Vasile Alecsandri, „Chirița în carnaval”, alături de Anca Sigartău și Rodica Popescu Bitănescu și n-am suspendat spectacolul, l-am jucat.

Ce părere aveți despre Curtea Artiștilor?

E un proiect absolut minunat! M-am îndrăgostit de proiectul acesta. Înainte de a veni aici, m-am uitat pe YouTube, pe presa scrisă, pe presa online și am cules multe informații despre Darius Prodan. E un tânăr excepțional și vrea să ofere atât de mult orașului său natal, când toți ceilalți vin și stau prin București sau prin orașele mai mari și își fac iluzii. El construiește, e un băiat care construiește și construiește absolut minunat. Am vorbit și cu Maia Morgenstern, ea a fost aici în urmă cu o lună și avea o impresie absolut fantastică, Răzvan Vasilescu de asemenea, Florin Piersic Jr. Noi ne-am bucurat tare mult când am fost invitați să venim cu un spectacol și eu am ales acest spectacol pentru curtea lui. Știind și ce texte au s-au jucat aici, am zis că e un text potrivit și Cehov întotdeauna merge la sufletul omului.

Anca Sigartău: „Noi în teatru spunem, dacă un spectacol e foarte bun, că <<în seara asta a coborât îngerul>>”

Ce reprezintă teatrul pentru dvs.?

Teatrul pentru mine reprezintă o legătură cu Doamne, Doamne, pentru că operăm cu aceleași „unelte”: cuvânt, gând, fapte. Sunt exact unelte dumnezeiești. Și prin faptul că înainte de spectacol se aprinde o lumină pe scenă, vrem să credem că ne luminăm și luminăm mai departe. Teatrul cred că este, așa cum a pornit, un ritual magic; poate să schimbe, poate să transforme suflete și în niciun caz nu poți să-l numești o profesie, deși sigur că este o profesie.

Poate fi arta o insulă pentru refugiu în zilele mai puțin bune ale unui om?

Sigur că arta poate să fie considerată și un refugiu, are și o latură de divertisment, depinde. Depinde de public, de educația publicului, de spectacolele pe care le propui. Ar fi extraordinar să aibă latura asta de educație, de refugiu, să fie o insulă într-o mare de mediocritate, de mizerie și de incertitudine, pentru că defapt asta ne caracterizează societatea la ora aceasta, o incertitudine. Și nu vorbesc de România, ci pe plan mondial. Trăim într-o incertitudine, valorile umane, reperele care țin de buna creștere, de educație și cultură, rămân aceleași și asta e bine. Forma în care sunt îmbrăcate se poate schimba, respectiv acum poate teatrul se îndreaptă spre o tehnologizare, spre decoruri virtuale și așa mai departe și e bine să asimileze dezvoltarea tehnologiei. Dar dincolo de toate astea, teatrul rămâne!

Există o legătură între teatru și religie?

Tocmai despre această legătură am vorbit, sunt aceleași lucruri cu care operăm. Dau un exemplu: ai același text în fiecare seară, condițiile sunt identice în fiecare seară. În mod normal ar trebui ca spectacolul să fie egal cu sine însuși, nu? Niciodată un spectacol de teatru nu este egal, întotdeauna lucrurile sunt diferite! Noi în teatru spunem, dacă un spectacol e foarte bun, că „în seara asta a coborât îngerul”. Pentru că, deși noi urmăm aceeași structură a spectacolului, spectacolul are uneori halo, are înger.

„Teatrul în spațiile neconvenționale este o mare provocare pentru actori întotdeauna

Cu ce considerați că trebuie să rămână spectatorul după o piesă de teatru?

Ar trebui să rămână măcar cu o întrebare, cu un zâmbet, depinde de piesa de teatru. Ar trebui să rămână cu foarte multe întrebări, nu știu dacă neapărat cu răspunsuri. Întrebările sunt mai valoroase, pentru că presupun exerciții de sinceritate, exerciții de acțiune, pentru că automat în momentul în care îți pui o întrebare, începi să cauți răspunsuri. Răspunsurile nu sunt într-o singură punguță, sunt atât de diferite și cred că asta ar fi foarte frumos. De exemplu în seara asta noi am jucat „O afacere rusească”, care este o adapatare după „Ursul” lui Cehov și combinată cu două nuvele din Cehov. Noi ne-am „jucat” cu o situație. Situația unei relații dintre doi oameni, situație care debutează cu niște probleme financiare și cum practic te atinge segmentul acesta financiar în relația emoțională, cât de mult te duci, cât de mult treci peste suflet. Niciodată nu poți trage o linie de demarcație clară „sunt la serviciu, acum mă duc acasă”. Nu! Toată lumea își cară problemele de la serviciu acasă și invers, pentru că așa este omul, așa e normal. Dar dacă în seara asta un om și-a pus o întrebare, va fi precum acel om care mergea pe o plajă și deși pe plajă erau milioane de stele de mare, el tot arunca câte o steluță de mare înapoi în ocean. Și cineva a trecut și a spus: „N-ai să poți să le salvezi pe toate. Oare mai e important?”. Și omul a spus „da, pentru aceasta e important, face diferența dintre viață și moarte” și a aruncat-o. Știți cum se spune: „o bătaie de fluture poate să declanșeze o tornadă”. Așa e și la noi (n.r. la teatru), sunt bătăi de flutur. Operăm cu castele de nisip, fum și cu bătăi de flutur.

Arta în aer liber, în general, cum vi se pare?

Pentru mine nu este arta în aer liber, pentru mine ar trebui să conțină cel puțin o întrebare, o problemă sau cel puțin să aibă valoare de divertisment. Nu cred că este important aerul liber (râde), pentru că în momentul în care se stinge lumina, pot să am pe scenă copaci de butaforie. Faptul că având un copac adevărat, sigur, te raportezi la copacul adevărat sau la copacul de butaforie, lecția teatrului, ca și cum ar fi un copac adevărat. Ce este important, e teatrul în spații neconvenționale! Asta este o mare provocare pentru actori întotdeauna. Eu sunt un actor care este înnebunit după spațiile neconvenționale! Adevărul e că merg pe stradă sau în alte orașe și undeva în mine zic: „uite, aici în luminișul ăsta ce frumos ar putea să zică Puck, din „Visul unei nopți de vară„, monologul”. Am fost acum la Moigrad și mă uitam, zic: „este Hamlet, aici doar aprinzi o lumină și e Hamlet”. Cred că Dumnezeu ne-a făcut defapt un mare cadou să ieșim din convențional și să explorăm neconvenționalul!

Ce părere aveți despre Curtea Artiștilor?

Acest proiect, și un proiect întotdeauna, are o inimă, un motor și motorul este Darius Prodan. Un proiect simplu, pe hârtie, doar cuvinte neacoperite de conținut, sunt grămadă. Suntem invadați de proiecte pe care le folosesc politicienii în scopuri electorale. Faptul că reușești să miști un lucru, să transformi un spațiu într-un spațiu magic, undeva, această bătaie de flutur va face o mare tornadă în Zalău într-o bună zi și eu cred foarte tare că acest proiect este doar începutul! Oamenii ar trebui să se adune lângă Darius!

Interviu realizat de Krisztian Bucsi

Fotografii: Evelin Ambrus