Bistosh

News Website

INTERVIU – Maia Morgenstern: „Cred că introspecția și o interogare serioasă, onestă, dureroasă, „De ce vreau să fac teatru? Care sunt motivațiile mele?”, ar ajuta tare mult”

Una dintre cele mai îndrăgite și apreciate actrițe din România, Maia Morgentern, a urcat vineri seara pe scena din Curtea Artiștilor, aducând în fața publicului scrieri personale despre amintirile, trăirile și emoțiile sale, în spectacolul-jurnal „Nu sunt eu”. Publicul a avut ocazia să descopere astfel omul din spatele cortinei, copilul, femeia, dar și actrița prin acest sensibil, emoționant și comic spectacol cu și despre Maia Morgenstern.

Asociația ProTeatru a fost înființată în anul 2018 de tânărul actor Darius Prodan, cu scopul declarat de promova valorile cultural-teatrale, de a susține tinerii artiști și de a ridica standardul cultural al comunității din care face parte. Biletele pentru ediția a treia din Curtea Artiștilor pot fi găsite și achiziționate de pe pagina https://proteatru.ro/bilete/.

Care considerați că sunt principiile teatrale care se aplică în viața de zi cu zi?

Asta e o întrebare foarte grea și foarte serioasă. Aș putea să mă gândesc sau să vorbesc, sau să vă răspund pur și simplu despre principiile vieții care se aplică în teatru, și anume adevărul. Adevărul, onestitatea, căutarea esenței, cred. N-am definiții, n-am verdicte. Caut și eu, încerc să-mi răspund mie, încerc să vă răspund dumneavoastră cu toată onestitatea.

Ce credeți că motivează și descurajează un suflet de actor?

Ceea ce descurajează s-ar putea să fie un motor de încurajare, cum spuneți dumneavoastră tinerii, un motor de căutare. Poate să fie, eu știu, un motor de căutare ale unor sensuri mai profunde sau de a analiza, ce înseamnă eșec, ce înseamnă nerealizare, când nu ești pe gustul publicului sau al criticilor. Sunt multe lucruri care pot să ducă acolo, dar a căuta este să înțelegi tu, cu tine, ce ai făcut într-un moment sau altul să nu întrunești criteriile. Poate să fie o introspecție interesantă, o căutare interesantă. Onestă, dură, dar folositoare și sănătoasă.

De ce trebuie să dăm o șansă teatrului?

E oglinda vieții, cred. Nici măcar nu încerc acum să vă dau cine știe ce răspuns, să dau nu știu ce citate. Poate că răspunsul îl aveți dumneavoastră. L-am avut eu acum în vremurile astea, când suntem fragilizați, când ne punem multe întrebări, nu avem răspunsuri, primim răspunsuri contradictorii. În conștiința, mintea, sufletul nostru se dă o luptă „du-te-vino”. Iată, acum ne-am reunit, subliniez obsesiv asta acum și poate peste 100 de ani, încercând să avem grijă unul de celălalt. Am împărtășit aceeași emoție, același zâmbet, aceeași lacrimă poate, sper. Sunt atât de fericită că am putut să fiu aici și să joc în fața dumneavostră, alături de dumneavoastră. Cu toată distanțarea și cu toate măsurile luate și îndeplinite, și nu ne jucăm cu lucrurile astea, să fie clar și limpede de tot. Nu o spun pentru interviu, chiar gândesc lucrul acesta cu seriozitate și cu responsabilitate! Aceeași emoție, același zâmbet, aceleași clăndăi, același clipit al ochiului, fie că e vorba de zâmbet, fie că e vorba de lacrimă, a funcționat, a circulat.

Din punctul dumneavoastră de vedere, care este rețeta unui actor de succes?

N-am rețete! Dar munca, seriozitatea, respectul de sine, sunt ingrediente serioase. Sunt ingrediente sine qua non! Sunt lucruri fără de care nu se poate. Rețeta ideală nu o am.

Un sfat pentru tinerii care vor să se apuce de teatru.

Sfaturile sunt bune numai atunci când sunt cerute punctual, după părerea mea, și pot diferi de la om la om, depinde cine îți cere sfatul și cui îi ceri sfatul. Cred că introspecția și o interogare serioasă, onestă, dureroasă, „De ce vreau să fac teatru? Care sunt motivațiile mele?” ar ajuta tare mult.

Ce părere aveți despre Curtea Artiștilor?

Sunt fericită, așa cum am încercat să spun și nici nu știu dacă mi-am găsit cuvintele potrivite, pentru că e copleșitoare emoția, aproape uitată. Emoția de a te afla în fața publicului, alături de public, împărtășind. Este și un spectacol foarte special pentru mine, dar sunt fericită și profund recunoscătoare că acest proiect există, se întâmplă evenimente culturale artistice în pofida tuturor greutăților din gând, ținând seama de toate cerințele, de toate obligațiile, acest lucru există.

Noi suntem actori, cântăreți, ce-om fi, pentru a răspunde publicului, aceasta este convingerea mea! Nu există teatru, sau n-ar trebui, pentru că eu vreau să fiu actriță. Lucrurile stau exact pe dos! Sunt actriță, dezvălui, împărtășesc, vin în fața publicului pentru a răspunde unei nevoi de teatru, de artă, de frumos, de emoție, de simțămând, spiritului critic. Eu la rândul meu sunt un spectator tare lacom. Aceasta este o condiție, e statutul meu de spectator, la asta nu o să renunț! Știu câtă nevoie am de a vedea, de a auzi, de a participa live, cum se spune, și e formidabil, e foarte bine că lucrul acesta există (n.r. proiectul Curtea Artiștilor).

Interviu realizat de Krisztian Bucsi
Fotografii: Evelin Ambrus