Bistosh

News Website

INTERVIU – Florin Suciu: „M-a pasionat tot timpul ideea de a putea să-ți arunci vocea în alte obiecte și obiectele să pară că sunt vii”

A doua săptămână la Curtea Artiștilor a pornit cu un spectacol de magie combinat cu ventrilocie, în rolul principal fiind Florin Suciu și iepurașul Bubu. Absolvent al Facultății de Teatru și Film din Cluj-Napoca, Florin a pus bazele, împreună cu un coleg, unui teatru pentru copii, dar și pentru adulți, Magic Puppet. Pasionat de felul în care decurg spectacolele cu păpuși, actorul a decis să se perfecționeze în acest sens, după cum îl putem cunoaște din interviul următor:

Spune-ne pentru început câteva cuvinte despre tine. Cine este Florin Suciu?

Sunt actor și unul dintre managerii Teatrului „Magic Puppet” din Cluj-Napoca. Noi suntem o companie de teatru care se adresează mai mult copiilor, dar și adolescenților și adulților, deși majoritatea produselor pe care le avem sunt destinate copiilor. Sunt actor de meserie, am terminat în urmă cu 10 ani în Cluj-Napoca și sunt pasionat de artă, magie. Îmi place să îi zic arta uimirii, adică să găsesc modalități prin care să uimesc publicul, fie prin spectacolele pe care le facem, fie prin interactivitatea spectacolelor. Îmi place ca atmosfera unui spectacol să fie deschisă, adică oamenii să poată discuta cu performerii. Asta se întâmplă atât în spectacolele de copii, cât și în cele pentru adulți, iar toate spectacolele noastre sunt 100% interactive și publicul are senzația că contribuie direct la evoluția spectacolului, chiar dacă de multe ori răspunsurile lor sunt cam aceleași.

Ai terminat actoria, însă în același timp ești și antreprenor. Cum reușești să îmbini aceste două pasiuni?

Partea de antreprenor a fost mai degrabă o necesitate, pentru că deși am fost angajat un an la Teatrul Municipal din Baia Mare și trei ani la Teatrul de Păpuși „Puck” din Cluj-Napoca, pe vremea aceea salariile erau extrem de mici și nu puteai să te descurci, erai nevoit să găsești altceva. Datorită colegului meu Silviu Ruști, am reușit să facem o companie independentă de teatru din care să ne putem întreține.

Cum ți-ai descoperit talentul de a fi ventriloc?

Tot dintr-o necesitate, ca să zic așa. Îmi place să contruiesc păpuși, îmi place să le mânuiesc. Și pe Bubu tot eu l-am făcut, de la zero. M-a pasionat tot timpul ideea de a putea să-ți arunci vocea în alte obiecte și obiectele să pară că sunt vii. Spectacolul cu Bubu l-am făcut în parteneriat cu Teatrul „Puck”, iar pe vremea aia nu știam să fac ventrilocie, dar mi-am luat angajamentul că într-o lună o să învăț să vorbesc fără să-mi mișc gura. Aparent a reușit, pentru că spectacolul a fost un succes.

„Datorită spectacolelor pe care le-am avut am reușit să ne mărim echipa, pentru că la început eram doar doi oameni, iar acum suntem 12”

Cum s-a născut proiectul Magic Puppet?

Teatrul „Magic Puppet” s-a născut din dorința mea și a colegului Silviu de a crea un altfel de teatru pentru copii. Inițial am pornit cu ideea de a face doar spectacole pentru copii și spectacolele să îmbine atât partea educativă, cât și partea distractivă și interactivitatea. Adică ei să nu stea doar pe un scaun și să vadă o poveste, ci să contribuie direct la evoluția spectacolului.

Știu că prin Magic Puppet încercați să ajutați și la dezvoltarea copiilor nevoiași, prin diverse spectacole.

Da, da. Când am început acest proiect, ne-am dorit să ducem teatrul în zonele în care copii nu puteau beneficia de astfel de spectacole. Așa că din fondurile noastre proprii, am încercat să mergem în cât mai multe comunități, unde copiii nu aveau acces la teatru: în sate, în zone defavorizate cultural. Am fost foarte apreciați din cauza asta. Datorită spectacolelor pe care le-am avut am reușit să ne mărim echipa, pentru că la început eram doar doi oameni, iar acum suntem 12. Sper să meargă totul înspre bine, dar acum a fost o perioadă dificilă, mă rog. O să fie bine, sper!

Revenind la ventrilocie. Cât durează pregătirea unui spectacol și în ce constă crearea unui personaj?

Dacă vorbim de construcția păpușii în sine, depinde de complexitatea păpușii. Dacă trebuie doar să-și miște gura, atunci o păpușă ar putea fi construită în trei zile. Însă dacă trebuie să-și miște ochii, pleoapele, cu cât trebuie să fie mai complexă, atunci cu atât și procesul de construcție e mai lung. În cazul unui spectacol, durata variază în funcție de complexitatea acestuia. În spectacolele mele de ventrilocie încerc să îmbin acest element cu magia și toate spectacolele mele sunt o combinație între magie, teatru de păpuși și ventrilocie. Ideea e că trebuie să găsesc mai întâi o poveste. Totul pornește de la o poveste: ce vreau să spun prin spectacol și pe urmă găsesc ce trucuri ar merge în ideea asta. Îmi place foarte mult să improvizez și nu am niciodată un text bătut în cuie. Am niște idei clare, punctuale: cum ajung din punctul A în punctul B, dar ce se întâmplă între punctul A și B nu știu, pentru că vreau mereu să vorbesc cu oamenii, ei să vorbească cu mine. Pe mine asta mă ajută, mă încarcă și îmi dă mai mult de jucat, pentru că nu am un partener pe scenă. Ei mă ajută să-i dau o formă mai clară spectacolului și personajelor din spectacol.

„Ideea spectacolului era să fac un iepure care să facă magie și în același timp să fie mult mai amuzant decât magicianul, să fie obraznic, să nu se lase condus de magician ci el să-l conducă pe acesta”

Cine este Bubu? Cum s-a născut acest personaj?

Eram fascinat de desenele animate în care apar magicieni, iar iepurașii sunt magicieni mai buni decât magicianul. Ideea spectacolului era să fac un iepure care să facă magie și în același timp să fie mult mai amuzant decât magicianul, să fie obraznic, să nu se lase condus de magician ci el să-l conducă pe acesta. Când am lucrat cu Teatrul de Păpuși „Puck” am făcut o variantă pentru copii, iar pe urmă o variantă pentru adulți. A fost o întâmplare foarte amuzantă, pentru că am jucat spectacolul la REACTOR-ul de creație și experiment, varianta pentru adulți: la primul spectacol am avut sala plină, iar la al doilea nu a mai venit nimeni, pentru că Bubu a fost mult prea obraznic cu spectatorii (râde), desi eu m-am distrat teribil.

Am văzut că în timpul pandemiei, împreună cu colegii de la Magic Puppet, ați demarat o serie de proiecte pe net, printre care și Povești pe canapea. Poși să ne spui câteva cuvinte despre această inițiativă?

Ținând cont că nu mai puteam organiza spectacole în sala noastră din Cluj, ne-am gândit să le oferim spectatorilor noștri un alt fel de povești. Așa că fiecare din echipă care dorea să spună povești, adică eu, Silviu și Bogdan (Gontineac), ne-am gândit un stil anume de a spune povești. Eu spuneam povești cu un alt iepure de-al meu, Octavian, care e iepurele meu preferat. Un iepure bătrân și morocănos, care mă ia pe ulei de multe ori. Încercam să spun povestea altfel, chiar dacă luam o poveste clasică, încercam să văd cum ar spune Octavian povestea. De exemplu, în „Ridichea cea uriașă” mie mi se părea foarte amuzant faptul că desi oamenii aceștia sunt agricultori, nu s-au gândit să facă un șanț în jurul ridichii. Am pornit de la ideea asta și Octavian nu înțelege de ce toți trag de ridiche când ar putea să facă o groapă, s-o scoată afară (râde).

Cum arată o zi din viața ta când nu ai de pregătit spectacole?

Țindând cont că am un teatru de păpuși, nu prea am o zi liberă, din păcate. Mereu trebuie să ne gândim la modalități de a atrage publicul, la ce o să facem pe viitor, mai ales în situația de față, pentru că avem și angajați care trebuie să primească un salariu lunar. Momentan este o chestiune puțin dificilă, pentru că nu avem voie să ținem spectacole în sală, iar noi  nu avem o curte suficient de mare ca să putem ține spectacole în aer liber. Faptul că am reușit să venim aici ne ajută enorm și sunt foarte bucuros pentru asta.

Cred că la fel ca o zi obișnuită pentru oricine. Mă trezesc, pe urmă mă apuc să văd ce mai am de făcut, ce trebuie să pregătesc pentru servici, adică teatrul în cazul meu. De exemplu dacă vrem să facem ceva serial nou pe Facebook, dacă vrem să facem alftel de „Povești pe canapea”.

Mai avem încă două seriale ongoing, „Mini omul de știință”, în care colegul meu Silviu face experimente pentru copii, dar și în care magicianul stă în casă. Eu stau prin casă și fac chestii cu iepurii mei: călătoresc, gătesc, ce face un magician acasă când nu are spectacole (râde).

Cum ți se pare acest proiect, Curtea Artiștilor?

Mi se pare un proiect genial! Chiar îi spuneam lui Darius că el a reușit să facă mai multe evenimente culturale în Zalău decât sunt la ora actuală în Cluj-Napoca, ceea ce e extraordinar. Aici vin mai mulți oameni decât vin în Cluj la spectacole. Într-adevăr au început și Opera și Teatrul Maghiar din Cluj să aibă spectacole în aer liber, și Teatrul de Păpuși „Puck”, dar nu sunt atât de mulți oameni, sunt 10, maxim 20 de oameni la spectacole. Ce a reușit el să facă, n-au reușit manageri mari din Cluj-Napoca, ceea ce e extraordinar și sunt foarte bucuros că am reușit să venim aici cu spectacolele noastre și am reușit să îi bucurăm atât pe copiii cât și pe adulții din Zalău.

Interviu realizat de Krisztian Bucsi
Fotografii: Krisztian Bucsi